Nu există duşmani. Există mereu o competiţie între oameni. Hai să ne gandim la jocuri. Întotdeauna vrei să câştigi, dar la final, întotdeauna îl feliciţi pe celălalt, chiar dacă ai pierdut, chiar dacă ai câştigat, dai mâna cu el pentru că îl respecţi în primul rând. Nu trebuie să existe oameni pe care nu îi suporţi, pe care nu ii placi, ci ar trebui să existe indiferenţa (indiferenţa e cea mai dură armă împotriva cuiva). Nesuportând pe cineva, înseamnă automat că participi şi la starea ta de "nebine". Fiind indiferent, deja esti mai liniştit psihic, pentru că nu mai pierzi minute, ore, zile etc. gândindu-te cum gândeşte x-ulescu despre tine, cum să-l faci să se simtă vinovat pentru ce ţi-a făcut, cum să-ţi creezi deja lumea ta plină de ură împotriva lui.
Respectul este o senzaţie de bine. Respecând, automat eşti şi tu respectat (în caz contrar, ai de a face cu ţărani, care merită trataţi cu indiferenţă).
Nu poţi fi supărat pe cineva fără să existe un motiv. Nu poţi urî fără să ai un motiv. Iar cea mai bună soluţie este să expui motivul pentru a fi ştiut, pentru ca nici o persoană apropiată nu ar putea să ghicească deranjamentul din capul tău.