Ba nu, ba da

Deobicei scriu despre unele persoane cand m-au dezamagit sau cand m-au facut fericita. Acum scriu cu mintea destul de linistita pentru ca defapt asa stau lucrurile in realitate.

Barbatii sunt niste porci si asa o sa fie toata viata. Daca o luam cu inceputul, inca de la nastere, sunt crescuti in general de bunici, care fac totul pentru ei, iar in unele cazuri de parinti. Nu conteaza cine ii tine pana la varsta de 7 ani, ideea e ca sunt educati in acelasi ritm si cu aceleasi idealuri pentru viata: traieste-ti copile viata, fute tot ce prinzi si nu iti pierde timpul cu sentimente, cu gatit, curatenie, cu ganduri despre cum ar fi daca ai trai cu cineva, pentru ca o sa ai timp si pentru asta si oricum pe cea pe care o gasesti, o sa ii preiei ei aceste sarcini si tu tot nu o sa-ti pierzi timpul cu ele. Evident, dupa ce o gasesti trebuie sa o prezinti parintilor si ei o sa-ti spuna daca e o femeie buna pentru tine, ca tu nu prea stii. Pentru ca tu esti un Fat-Frumos si nu orice e de nasul tau. Pentru ca ei au investit mult in educatia ta, au bagat in tine bani, mancare, scoala, nimeni nu iti merita frumusetea si desteptaciunea care ti-au creat-o. Plus ca femeia, pe langa un barbat, e un obiect care orice i-ai spune nu ar trebui sa o afecteze (lucru pe care copilul il observa din relatia mama-tata).

Femeia nu e niciodata multumita! Femeia, luata pentru inceput drept fata, e educata destul de diferit de barbat. Indiferent cine ar educa-o, parinti, bunici, ea este o visatoare. Viseaza evident la un Fat-Frumos care sa o merite (un Fat-Frumos diferit de cel de sus), caci si ea are scoala, frumusete, desteptaciune (doar ca astea nu sunt scornite de parinti, ci de ea). Dupa varsta de 13 ani incepe sa se indragosteasca, pentru ca fetele nu vor futai, fetele vor sentimente, vor tandrete, vor pe cineva care sa le tina in brate. De multe ori sunt prostite, pentru ca, barbati vor futai si incep cu dulcegarii, fetele accepta pentru ca ele asta cauta, si la final ajung cu buza umflata. Trecand peste aceste copilarii ajung sa devina femei, femei care vor si ele ce vroiau barbatii la tinerete. Doar ca ele sunt independente, ele nu tin cont de parinti, ele se detaseaza, fata de barbatii care trag tot la fusta mamei. Disperarea apare dupa 3 ani de cuplu, cand femeia vrea chestii: vrea ceva diferit fata de ce are, vrea sa se marite, vrea copii, apoi vrea o casa mai mare. Femeia nu e niciodata multumita! In aceasta disperare are si barbatul de castigat, pentru ca femeia tot ce vrea, vrea pentru amandoi. Deci disperarea la femei e buna si trebuie acceptata pentru ca amandoi se pot bucura de lucrul pentru care dispera femeia. Doar ca de multe ori sunt refuzate, pentru ca barbatul chiar daca e de acord cu lucrul pentru care dispera femeia, trebuie sa isi arate superioritatea de mascul feroce, superioritate insuflata inconstient de parinti.