Nu merita efortul. Cu cât se termina mai repede, cu atât mai bine. Oricum nu era nimic important, nimic care să conteze. Nume care nu-mi spuneau nimic, pe care a doua zi nici nu mi le mai aduceam aminte.
Până am cunoscut-o pe ea. Elegentă, sofisticată, puternică, hotărâtă. Din prima clipă am ştiut c-o doresc. Ştiam că de data asta trebuie să fiu pe măsura aşteptărilor, să-i demonstrez că sunt un bărbat adevărat. Să termin ultimul.
Panică, îmi tremurau genunchii, palmele îmi erau transpirate, dar încercam să simulez indiferenţa. Era important să prelungesc momentul, să mă controlez, să mă abţin. Ştiţi cum e. Al dracu de greu.
Cum a fost? Păi cum să vă explic? Am luat-o uşor, am atins-o, am mirosit-o, am gustat din ea. Încetul cu încetul, pentru a savura fiecare părticică. Era ca şi cum descopeream acest lucru pentru prima dată. Celelalte experienţe rămâneau în urmă, fără nici o valoare.
Nu-mi venea să cred câte am irosit până acum cu graba mea. Secretul nu constă în multe şi scurte. Nici pe departe! Mai bine mai puţine, dar prelungite cât mai mult. Doar aşa poţi să ai o experienţă adevărată. Şi doar aşa te poţi considera un bărbat adevărat. Tare!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu