It's beginning to look like Christmas!

E decembrie, e perioada Craciunului, a Sarbatorilor in care lumea trebuie sa fie mai fericita, mai darnica, mai iubitoare, mai frumoasa, mai atenta cu ei, cu cei din jur. E perioada cadourilor, e perioada cand daruiesti din inima fara sa vrei acelasi volum inapoi, e vremea zapezii, a oamenilor de zapada, a lui Mos Craciun, e perioada cand trebuie sa ne gandim ce am facut gresit si cum putem indrepta raul, e perioada cand cainii turbati trebuie sa muste mai putin, e perioada cand banii nu conteaza, a farfuriilor pline de bunataturi, a caselor impodobite, a luminilor, e perioada Coca Cola, a prajiturilor, a carnatilor, a carnii de porc, a tuicii fierte, a perioada care ti-o petreci in familie, cu prietenii, e perioda vacantei, a primelor, e perioada cand spui "iarta-ma" si "te iubesc" cel mai des, e perioada frigului, e perioada cand nu dai cu pumnii, nu bati, nu distrugi, e perioada skiurilor, a saniutelor, a renilor, a noptilor, a cadourilor.

Viata te maturizeaza: situatiile grele prin care treci, oamenii pe care ii intalnesti zi de zi, in general lucrurile negative. De fiecare data cand iei o decizie si ajungi la concluzia ca era fix aia care nu trebuia sa o iei, iti juri ca nu o sa mai faci greseala asta. Doar ca uneori nu mai treci prin aceleasi situatii, si sunt decizii de luat pentru lucruri noi. Desi toate deciziile gresite ar trebui sa te faca, pentru urmatoarea decizie importanta in viata ta, mai inteligent, mai rapid in gandire, mai matur, mai fara fluturasi in stomac astfel incat sa fie cea corecta. In general, vezi numai hotararile gresite care le iei cu privire la viata ta, poate din simplul motiv ca acelea sunt cele care iti marcheaza cel mai mult viata, care te trimit iar in punctul zero si vezi avantajele care le puteai avea daca decideai altfel.

Tic-Tac

Totul in viata am vrea sa fie roz. Viata am vrea sa fie roz. Doar ca nu e chiar asa roz cum am vrea noi sa fie.

E greu sa atingi ceva frumos, roz. Nu poti. E prea sus. Si daca ajungi sa atingi acolo sus, observi cu cat te apropi mai mult, ca defapt e maro.

Asa ca te intorci, mai fumezi o tigara, si te culci. Si maine este o zi, in care o iei de la capat, tot la fel de cacat ca asta.

Pe toţi Sfinţii!

Eu înţeleg că atunci când lucrezi într-o instituţie tre să te conformezi şi să faci aşa încât să îi fie bine, că dacă instituţiei îi e bine, şi ţie îţi e bine, dar hai totuşi să fim şi oameni. Nu zice nimeni să dai informaţii în plus, faţă de ce eşti întrebat, că atunci când eşti zgârcit cu cuvintele e în avantajul tău, dar hai să nu minţim, sau dacă am zis un lucru şi se schimbă între timp, măcar să afle şi prostu' că s-a greşit.
Atâta timp cât te duci la un examen şi îţi alegi tema din ce vrei să fi întrebat, de ce se face departajarea după tema care ţi-ai ales-o? Cu ce eşti tu de vină că unele sunt mai grele sau mai uşoare atâta timp cât sunt acolo? Nu tu le-ai pus. Nu tre să se dea notă din ce ţi-ai ales, ci cum ai răspuns la întrebarea din tema care ţi-ai ales-o.
Cum pula mea aduci oameni care au terminat ASE-ul la un program de master tehnic, tehnic în adevăratul sens al cuvântului, care aparţine de POLITEHNICĂ? Poate că din cauză că studentele politehniste nu pot suge pula la boşorogii care încă se mai învârt prin UPB, nu-i aşa domnule preşedinte Alma Mater?
Din UPB ies "inginerii lu' Peşte, care ne fac de râs", "să nu spui că ţi-am fost profesor", "dar nu vrei totuşi să vii la masterul nostru" că e mai cu trei coaie? Păi cum mă-ta să vin să pup ce tu ai căcat?
Aaa, şi vă mulţumim că ne faceţi o favoare suplimentînd locurile de master, având în vedere că ni i-aţi băgat şi pe cei cu 4 ani terminaţi pe locurile noastre, de 5 ani, deşi iniţial aveau program de master separat, că doar nu se comparau cu ditamai inginerii ca noi.

Rabdare.

Astept ziua aia in care o sa faci ce vreau si eu, o sa faci simtind ca vreau eu, trecind peste toti si toate, fara cuvinte "imbarligare", "manipulare", "victima", "impunere". Inca mai astept!
Inca astept ziua in care vei observa cand ceva nu-mi place, cand iti fac un semn discret si tu vei intelege totul din el, cand o sa avem momente de telepatie, cand o sa refuzi lumea in schimbul refuzului atribuit mai bine mie. Inca astept!
Astept sa zici ca vrei sa fi cu mine, ca vrei sa glumesti cu mine, ca vrei sa-mi impartasesti lucruri frumoase si grave tie, ca renunti la tot pentru mine.
Astept sa apreciezi ce fac eu pentru tine, astept sa apreciezi asa cum apreciez eu prin fapte ce faci tu pentru mine. Astept sa imi arati ca ma iubesti, nu numai sa mi-o spui. Astept!
E trist sa vezi ca eu pot face toate astea pentru tine, si e trist ca eu inca mai astept asta de la tine.
E trist ca tu nu vezi ca eu nu ma simt bine si consideri ca ma prefac.
Nu stiu cat mai pot astepta. Imi bag pula!

Nu există duşmani. Există mereu o competiţie între oameni. Hai să ne gandim la jocuri. Întotdeauna vrei să câştigi, dar la final, întotdeauna îl feliciţi pe celălalt, chiar dacă ai pierdut, chiar dacă ai câştigat, dai mâna cu el pentru că îl respecţi în primul rând. Nu trebuie să existe oameni pe care nu îi suporţi, pe care nu ii placi, ci ar trebui să existe indiferenţa (indiferenţa e cea mai dură armă împotriva cuiva). Nesuportând pe cineva, înseamnă automat că participi şi la starea ta de "nebine". Fiind indiferent, deja esti mai liniştit psihic, pentru că nu mai pierzi minute, ore, zile etc. gândindu-te cum gândeşte x-ulescu despre tine, cum să-l faci să se simtă vinovat pentru ce ţi-a făcut, cum să-ţi creezi deja lumea ta plină de ură împotriva lui.
Respectul este o senzaţie de bine. Respecând, automat eşti şi tu respectat (în caz contrar, ai de a face cu ţărani, care merită trataţi cu indiferenţă).
Nu poţi fi supărat pe cineva fără să existe un motiv. Nu poţi urî fără să ai un motiv. Iar cea mai bună soluţie este să expui motivul pentru a fi ştiut, pentru ca nici o persoană apropiată nu ar putea să ghicească deranjamentul din capul tău.

mori in mortii ma-tii odata!!!

ia-ti odorul de pe pamant ca-l usuca!

Friends...

Unele reclame arată realitatea aşa cum este ea. Ai 100 de prieteni care până la urmă se transformă în câţiva prieteni adevăraţi. Prin “adevărat” se înţelege acel prieten care scoate voma din chiuvetă, din cauza că tu nu ai nimerit wc-ul; acela care vine, deşi sunteţi certaţi, să te ia de la petrecere să te ducă acasă pentru că tu eşti prea praf; acela care inventează minciuni pentru tine ca tu să nu fi prins; acela care ia vina asupra lui, numai să nu pateşti tu mai rău; acela care te împrumută cu bani amânându-şi cumpărarea unui lucru important pentru el; acela care se trezeşte la 5 dimineaţa şi îţi aduce benzină la mai mult de 50 de km de casa lui. Din ăia 100 de prieteni , sub 10 fac aceste chestii, unele chiar mai importante şi mai scârboase.
Aşa că, pentru un gram de iubire pe care mi-l oferiţi, eu vă dau două grame înapoi.

De ce?

Nu merita efortul. Cu cât se termina mai repede, cu atât mai bine. Oricum nu era nimic important, nimic care să conteze. Nume care nu-mi spuneau nimic, pe care a doua zi nici nu mi le mai aduceam aminte.
Până am cunoscut-o pe ea. Elegentă, sofisticată, puternică, hotărâtă. Din prima clipă am ştiut c-o doresc. Ştiam că de data asta trebuie să fiu pe măsura aşteptărilor, să-i demonstrez că sunt un bărbat adevărat. Să termin ultimul.
Panică, îmi tremurau genunchii, palmele îmi erau transpirate, dar încercam să simulez indiferenţa. Era important să prelungesc momentul, să mă controlez, să mă abţin. Ştiţi cum e. Al dracu de greu.
Cum a fost? Păi cum să vă explic? Am luat-o uşor, am atins-o, am mirosit-o, am gustat din ea. Încetul cu încetul, pentru a savura fiecare părticică. Era ca şi cum descopeream acest lucru pentru prima dată. Celelalte experienţe rămâneau în urmă, fără nici o valoare.
Nu-mi venea să cred câte am irosit până acum cu graba mea. Secretul nu constă în multe şi scurte. Nici pe departe! Mai bine mai puţine, dar prelungite cât mai mult. Doar aşa poţi să ai o experienţă adevărată. Şi doar aşa te poţi considera un bărbat adevărat. Tare!

Unii oameni sunt frustrati, au aceeasi problema permanenta, dar nu cauta solutie la ea pentru ca le este mult mai usor sa o zgarme. Daca o zgarma exista mereu, e acolo, mai apare ceva mic, se pune si ala, si creste, si se face uriasa... mama ce le mai place! Asta caracterizeaza o latura a prostiei, a maturitatii taranesti, a taranului prost, a lui Ilie care iubeste averea. Si lui Ilie asta cat i-ai da, tot vede ca mai este, si mai vrea... Doamne cat mai vrea!

..corporatii..

Ce faci cand te duci intr-un supermarket si iti faci cumparaturile si observi ca iei anumite produse la oferte, dar la casele de marcat sunt taxate ca ne-oferte, sau ca pretul de pe raft e total diferit de cel de la casa (in special cu mai mult)? Taci sau nu observi,ca doar nu ramai sa te certi pentru 50 de bani sau 1 leu. Eu ma cert. Ce cacat? Cati oameni accepta asta doar "ca sa nu se faca de ras"? Iar ei isi bat joc de noi. Spre exemplu, multe produse sunt amarate, stricate, iar noi din cauza ca nu avem din ce sa alegem, alegem din cele amarate. Si cine iese in castig? Normal ca ei: isi vand produsele bune si produsele chicioase la acelasi pret. Iar noi ca prostii acceptam, ce dracu' sa face.

Mi-am facut odata abonament Campus la Vodafone. Am fost la sediu si am depus actele. Luna viitoare trebuia sa profit de oferta. Dupa doua luni, tot plateam acelasi abonament. I-am sunat. Mi-au zis ca nu se intelegea CNP-ul si incepe don'soara sa imi explice ca trebuie sa ma duc cu actele din nou si cu ce fel de cate sa ma duc. Acelasi cacat care-l facusem. Am luat-o la pula si i-am explicat ca stiu si eu ce trebuie sa fac, dar atata timp cat ei ma suna din 5 in 5 minute ca a expirat perioada de plata a facturii si trebuie sa ma duc sa o platesc, asa ma putea suna sa imi explice ca nu se intelege CNP-ul si sa-l comunic, in loc sa le virez eu cate 2 dolari lunar in cont. Cati or mai fi patit ca mine?

Te duci la interviuri. Te iau la intrebari prostesti la care nu te-ai gandit niciodata. Vrei sa vezi ca sunt in stare de ceva? Ofera-mi in pula mea un training si o sa vezi ce randamente dau. Nu! Ca doar nu o sa investeasca in tine ca apoi sa vada ca nu poti. Nu cred ca o sa existe cineva care sa nu dea randamente. Poate unu neghiob de care ti-ai da seama cum deschide gura. Dar asa iti dai seama ca nu pot sa dau randament doar din simpla intrebare cum ma vad peste enspe' ani? Ok!

Depindem de EI! Si multi dintre NOI inghitim! Uneori oferim placere cand inghitim.

continuarea

Hai sa fim seriosi.... de ce stam sa criticam ca tara noastra e oribila, e murdara, sistemu' in care traim e de cacat structurat... ca daca ne gandim, noi, romanii, cei care locuim aici, contribuim la asta.

E mizerie?
Pai da... cand te-ai aplecat ultima data sa iei ceva aruncat pe jos sa-l pui in cos? Niciodata! Ca doar nu stai sa strangi dupa altu', ca tu esti un domn.
Cand ai renuntat sa mergi cu masina la serviciu, si, in general, in domiciliul tau, ca sa nu poluezi? Niciodata! Ca doar tu esti director, conteaza daca te vad clientii in autobuz sau cu bicicleta, nu da bine, nu mai esti respectat, desi ar trebui sa te doara-n pula, ca oamenii sa te aprecieze pentru ceea ce poti tu sa faci, nu pentru hainele in care te imbraci si cu ce te misti.
Cand ai participat la vreo manifestare ecologica voluntara? Niciodata! Ca nu ai tu timp de prostiile astea, cu o simpla participare a ta nu poti schimba lumea. Sincer, o poti schimba... asa cum lupti sa faci bani ca sa poti "trai decent" pe plan personal si profesional, sa te plimbi prin Malta si sa te doara-n cur de angajati (da-i in pula mea ca stau ei si fara prime), asa te-ai putea interesa sa schimbi putin aceasta Romanie murdara si oribila unde nu se mai poate face nimic, dupa parerea ta.

Ca in tara noastra sistemu' e de tot cacatu'? Da, este. Ce sa zic... toti sunt condusi de masoni mai mult sau mai putin; ca acolo unde crezi ca e mai bine, ei lucreza mai ascuns ca sa nu te prinzi tu, e altceva, te prostesti singur :). Mda... daca stam sa ne gandim, acolo nu se mai accepta spagi, nu mai merge ca aici, si trebuie sa fi foarte organizat, si avand in vedere ca nu sti nici sa-ti manageriezi propria firma, nu o sa te descurci in viata ta acolo unde "e mai bine".

Asa ca sugi pula, si pleaca sa-ti fie mai bine, ca aici e totul distrus, o sa mai ramanem noi, plevele care poate incercam sa facem ceva. Si nu mai inghiti totul de la "palariile rosii", ca se vad urmele pe guritza...

live with passion...

Sunt multe lucruri in viata pentru care ar trebui sa ne bucuram... eu am inceput sa ma bucur, am inceput sa nu ma mai plang (decat putin de oamenii din jur :)) ), am inceput sa simt ca sunt fericita si sa nu ma mai gandesc la lucrurile urate prea mult. E greu sa iti exprimi fericirea in randuri, ura in rest se transpune foarte usor prin cateva injuraturi de pula, futut etc.

Acum cateva zile m-am bucurat cand m-am intalnit cu niste persoane pe care nu le mai vazuzem de mult timp si reactia lor a fost cam... ciudata... cred ca m-am exprimat prea rau :), ciudata in sensul ca "daca ma simt bine".

Viata e frumoasa daca ti-o faci frumoasa. In majoritatea cazurilor tu participi la fericirea ta, la lucrurile care vrei sa ti se indeplineasca, oamenii din jur doar incearca sa te incetineasca, iar cei mai putini participa la intregirea fericirii tale. Tot ce trebuie sa faci e sa nu te implici prea mult in relatiile cu cei din jur, sa nu ai incredere totala nici macar in tine, sa dai cat poti si sa astepti cat mai putin, asa nu vei fi dezamagit niciodata.

Asa ca iepurasule, iti multumesc ca ma faci fericita, iti multumesc ca existi si ii multumesc si lui Rădu pentru asta (prietenii stiu de ce). Te iubesc si... astept sa .... put a ring on it :)).

Sa zicem… am o firma… bunicica asa… produce, normal, datorita oamenilor care fac parte din ea, adica angajatii, dar daca tot e criza, sa ii speriem pe angajati ca nu platesc clientii, bine… clientii importanti platesc, dar vedeti voi… firmele astea mai mici nu platesc si na, sunt multe, si creste suma… dar tre sa ii servim in continuare prompt pentru a nu ii pierde… chiar daca nu platesc… mai bine stiti ce fac? dau un om afara care oricum nu face mare lucru si o pun pe gagica’mea sa faca treaba ei ca sa se duca banii tot in familie… ce daca mi-a zis ca face asta gratis de acasa si imi multumeste pentru ajutorul acordat ca am angajat-o si acum o dau afara? Lasa… ii taiem accesu’, “imi pare rau ca s-a intamplat asa… e criza… nu avem bani sa te platim…”… ”nu… stai linistit… eu iti multumesc ca m-ai ajutat la nevoie si m-ai mintit ca o sa investesti timp in mine” .. bullshit.. Cand esti amabil si arati ca poti si faci asta pe gratis ca sa demonstrezi de ce esti in stare, nu e bine, ca esti luat drept fraier si aia “raii” profita de tine. Oricum cand te angajezi nu tie ti se face o favoare ca te-a angajat, tu ii faci lui o favoare ca datorita tie, lui ii merge firma bine si ii aduci profit chiar daca el e atat de varza ca nici nu stie sa si-o managerieze cum trebuie… Dar macar cei din exterior sa il vada bine si sa ii convinga ca are pula mare (nici pe departe..)si aia cu pulile mai mici il pupa-n cur de fiecare data cand scoate un cuvintel pe gurita aia a lui emotionata si frustrata. Asa ca domnule director, daaaaa-te-n pula mea!

Importanta prosteasca uneori ucide

Teribilismul este un comportament prin care tanarul doreste si simte ca trebuie sa iasa cumva in evidenta, sa fie "important". In fata colegilor, a prietenilor, dar mai ales a persoanelor necunoscute sau a celor care nu te suporta. Si totul se bazeaza pe noroc, iar atunci cand norocul e de partea lui se da mare, si cand nu-i reuseste isi aminteste lumea de el ca defapt a fost un copil bun.
Consecintele sunt destul de cunoscute, cum ar fi "inconstienta" la volan. Cum sa ii dai unui tanar care d-abia a invatat si el sa incerce sa inteleaga cum se foloseste pula, o masina. Si nu una oarecare, ii dai una care o merita, una puternica, de fitze daca se poate, ca defapt copilul este bun la invatatura ca ia numai note de 9 si 10 la scoala (dar nu se stie prin ce metode), acasa e ascultator (ca doar e la mana parintilor, tre sa pupe si el in cur ca sa obtina o masina, si oricum parintii nu stiu pe unde umbla sau cu cine se freaca). Si cand iese pe sosea el e cel mai tare, e taticu' autostrazii, si cum legile sunt facute sa fie incalcate si el nu stie cum trebuie sa circule, ca pentru el e mai important sa ii demonstreze pitipoancei din dreapta sau a celor care il incurajeaza "da-i ca merge", ajunge sa moara. Si lumea incepe sa ii planga de mila, "saracu', era un copil atat de bun, atat de silitor, traia o adevarata relatie de iubire cu prietena lui", care ca sa vezi, a omorat-o. Ca el e un inconstient pueril care nu putea sa se gandeasca la viata aleia ca era prea mandru de a lui. Ca desi, i s-a mai intamplat o data, de unde a scapat doar cu niste zgarieturi, nu s-a invatat minte. Ca Dumnezeu e mare si ingaduitor. Ca el e un "matur" cu pula mare care are masina tare si gagica care i-o suge, si e mandru de asta, si a doua zi la scoala e important sa demonstreze cum el a mers pe o soseaua uda, noaptea, cu peste 130 km/h, incercand sa-l depaseasca pe un altul. Dar ca sa vezi, a murit, si din cauza prostiei lui a murit si cea din dreapta, iar soferul masinii pe care dorea s-o depaseasca e in stare grava la spital.
Si de aici toata vina e a parintilor care nu stiu ce au in ograda, care nu stiu ca in ziua de azi (si nu numai) copiii sunt prea prosti, sunt niste imaturi care traiesc intr-un spatiu de cunostiinte mult prea limitat, si nu se pot extinde pentru ca inteligenta nu le poate permite pentru ca se cred superiori a tot ce exista in jurul lor, pentru ca au impresia ca un copil de 18 ani care abia si-a luat permisu' poate sa iasa pe strazi cu masina demonstrand ca el este Atotputernicul si el poate domne, el poate. Intr-adevar, poate sa moara daca e prea prost, si pe langa asta mai mor si altii din cauza prostiei lui.

Psihologia pulii

Toate acțiunile unui om sunt determinate de mărimea
pulii lui.

După mărimea pulii, oamenii se încadrează în patru tipologii:

Bărbații cu pula mare:

Maxipulii se simt împliniți spiritual pentru simplul motiv că
au pulamare. Ei nu se străduiesc să facă nimic în viață.
Nu vor nici bani, nici faimă, nici case, nici mașini. Ei nu au
nimic de demonstrat. Au pula mare și știu că au pula mare. Acest
lucru le este de ajuns încât să ducă o viață liniștită, pașnică și
veselă, străduindu-se în viață doar cât e necesar să supraviețuiască.
Maxipulii sunt pașnici și liniștiți. Nu vor nici războaie, nici
ceartă, nici nimic. Se vor împăca cu toată lumea, și vor căuta
soluția de mijloc în orice conflict, pentru că nu au nevoie să
se compare cu alții. Deja se știu superiori. Atitudinea lor generală
față de restul oamenilor este de o superioritate detașată. Se uită de
sus, cu blândețe la restul oamenilor, înțelegând drama lor internă.
Totuși sunt mărinimoși. Dacă ar fi după ei, toată lumea ar avea pula
mare, dar, din păcate, nu se poate. În relațiile cu femeile sunt calmi
și tandri, capabili de o relație profundă și sentimentală, pentru că nu
au nevoie de altceva.

Bărbații cu pula mică:

Lumea s-a dezvoltat pe spatele bărbaților cu pula mică. Toți
cercetătorii, toți filozofii și artiștii au avut pula mică.
Minipululeste un om muncitor. El știe că o are sub-standard și va
dori toată viața să compenseze. Va munci, se va zbate, va crea.
Toate ca să pară că o are mai mare decât e cu adevărat. În mintea
lui, el are impresia că lumea va face o paralelă între succesul lui
și mărimea pulii lui, deși, cu cât adună mai multe chestii, cu cât
se zbate mai tare, cu atât dovedește că o are mai mică. Minipulul
vrea tot timpul să iasă în evidență. Unul mai prost va cumpăra foarte
multe chestii, compensând mărimea lui peniană cu mașini mari, case
mari, haine de lux, etc. Unul inteligent va compensa prin făcutul
de lucruri noi,prin inovație în domeniul de care se ocupă, împingând
lumea înainte. Se va simți tot timpul amenințat de oamenii cu pula
mare dar nu este destul de bazat pe mărimea propriei puli încât sa
caute conflictul cu aceștia. Îi va urî în tăcere. El este nefericit
până la vârsta de mijloc, când, se va resemna cu pula lui mică și
va începe să se bucure de posesiunile lui materiale și să caute
plăcere în munca sa. Minipulul, până la faza de împăcare cu propria
pulă va privi femeia ca un obiect. O va alege nu după sentimente,
ci după valoarea superficială a ei. Va fi pentru el doar o altă
chestie cu care să compenseze pula mică. În faza a doua, de
resemnare, va fi capabil de o relație profundă, dar minipulul
necopt niciodată nu va fi în stare de o relație adevărată.

Bărbații cu pula medie:

Medipulii sunt caracterizați printr-o tensiune internă permanentă.
Sunt oameni vehemenți și violenți. Știu că pula lor nu are o
dimensiune care să impună categorisirea în tipologiile anterioare,
și de aceea vor fi toată viața blocați într-un permanent concurs de
măsurare a pulii. Medipulul va râde bucuros când va da de unul cu
pula mică și îi va demonstra că a lui e mai mare și îi va săpa pe
la spate pe cei cu pula mare ca să îi deruteze dar fără succes.
Maxipulii sunt imuni la răutăți și acest lucru îl va frustra pe
medipul. Însă cel mai violent va fi cu cei ca el, restul medipulilor.
Știe că unul cu pula medie, ca a lui, este asemănător lui. Unul mai
prost va încerca prin orice metodă să demonstreze că are juma
de centimetru în plus și va face tot soiul de competiții cu ceilalți
medipuli, tot timpul facând topuri și clasificări. Unul mai deștept
va încerca să se distanțeze de ceilalți medipuli printr-o personalitate
unică. Printr-un mod de a fi original. La vârsta mijlocie, medipul
ori se va încadra singur în una din categoriile de mai sus, mimând
comportamentul lor (pseudomaxipul sau pseudominipul) sau va
rămâne toată viața un frustrat, un încârcenat. Atâta timp cât
va considera că are pula medie, va fi o forță distructivă, un
element negativ al societății. Medipulul caută o femeie care să-l
facă să se simtă cu pula mare. Va trece peste orice defect al acelei
femei atâta timp cât ea va avea grijă de această simplă nevoie a lui.
De aceea relația lui cu femeile va fi una de simbioză, nu una profundă.
Evident, până la faza pseudo.

Femeile

Femeile nu au pulă. Evident. De aia sunt apule. Totuși, modul lor
de gândire se centrează pe pulă. Singure, sunt haotice.
Comportamentul lor nu poate fi prevăzut, pentru simplul motiv că nu
au o pulă fizică. Au în schimb o imagine a propriei puli în cap,
care fluctuează. Ei bine,femeia într-un anumit moment se va
comporta în funcție de cât de mare este pula psihică, pula
imaginată de ea că o are. Iar imaginea apulei despre nepula
ei este foarte fluidă. Poate fi de 10 cm acum, și de 30 peste
10 minute. De aceea femeia este imprevizibilă și lipsită de logică.
Din fericire, după ce se combină cu un bărbat, va adopta mărimea
pulii acestuia ca fiind mărimea pulii ei. Atenție! Dacă va avea
impresia că pula masculului este mult mai mică decât pula ei mintală,
va încerca să îl domine și să îl țină sub papuc.