Will never know

Banii au inceput sa ne conduca. Daca atunci cand eram mici nu aveam grija banilor, caci ce vroiam si ne doream doar aratam cu degetul, daca se intampla sa avem lucrul respectiv era ok, daca nu, uitam repede si ne uitam la altul.

Acum lucrurile s-au schimbat odata cu inaintarea in ani. Incepem sa ne uitam intai la pret si apoi la calitate, incepem sa cautam reduceri sau nu mai iesim din casa.

Incepi si te gandesti ca daca nu ai bani deja nu iti mai place mancarea din frigider pe care o ai, caci e mereu aceeasi, nu mai poti iesi, nu mai poti intra in magazine caci poate vezi ceva ce-ti place si e al dracului de oribil sa te abtii. Iti amintesti ca nu mai ai prietenii aproape, incepe sa-ti fie dor de familie si te gandesti ca poate era mai bine inainte sau poate e mai bine sa faci ce faceai inainte.

Daaar, odata ce lucrurile se schimba si incepi sa ai bani, se schimba si ideile: te gandesti ca poti sa stai departe de familie, de prieteni, ca daca ai bani ii poti vizita mai des, nu te mai plictisesti de mancarea din frigider, chiar daca e aceeasi, macar incepi sa mai mananci si in oras si prespectivele se schimba odata cu banii.

Si stai si te gandesti: oare se merita sa fac ce fac acum in speranta ca poate e mai bine? Si raspunsul intarzie sa apara, caci Dumnezeu nu o sa coboare pe pamant sa-ti zica ce sa faci.

:|

Nu stiu daca ar trebui sa multumim pentru ghinioanele din viata pentru ca, practic, ne maturizeaza, dar in acelasi timp ne distrug aceea perioada pe care n-am mai putea-o trai altfel.

Nu stiu daca dorindu-ne un lucru si gandind pozitiv si avand credinta ca se va intampla, acest lucru chiar se va intampla.

Nu stiu daca deciziile pe care le luam sunt chiar cele corecte. Ar trebui sa exista un demo pentru fiecare alegere care ar trebui sa o facem.

De regretat nu regret nimic, caci din fiecare decizie luata, buna sau rea, am ramas cu lucrurile pozitive care mi s-au intamplat si demonstrat. Si am ramas cu multe lucruri, care pentru mine inseamna mult.

As vrea sa raman, dar nu stiu daca acest lucru este posibil. Daca nu este posibil, nu este nici o problema, o luam de la capat impreuna.

Ba nu, ba da

Deobicei scriu despre unele persoane cand m-au dezamagit sau cand m-au facut fericita. Acum scriu cu mintea destul de linistita pentru ca defapt asa stau lucrurile in realitate.

Barbatii sunt niste porci si asa o sa fie toata viata. Daca o luam cu inceputul, inca de la nastere, sunt crescuti in general de bunici, care fac totul pentru ei, iar in unele cazuri de parinti. Nu conteaza cine ii tine pana la varsta de 7 ani, ideea e ca sunt educati in acelasi ritm si cu aceleasi idealuri pentru viata: traieste-ti copile viata, fute tot ce prinzi si nu iti pierde timpul cu sentimente, cu gatit, curatenie, cu ganduri despre cum ar fi daca ai trai cu cineva, pentru ca o sa ai timp si pentru asta si oricum pe cea pe care o gasesti, o sa ii preiei ei aceste sarcini si tu tot nu o sa-ti pierzi timpul cu ele. Evident, dupa ce o gasesti trebuie sa o prezinti parintilor si ei o sa-ti spuna daca e o femeie buna pentru tine, ca tu nu prea stii. Pentru ca tu esti un Fat-Frumos si nu orice e de nasul tau. Pentru ca ei au investit mult in educatia ta, au bagat in tine bani, mancare, scoala, nimeni nu iti merita frumusetea si desteptaciunea care ti-au creat-o. Plus ca femeia, pe langa un barbat, e un obiect care orice i-ai spune nu ar trebui sa o afecteze (lucru pe care copilul il observa din relatia mama-tata).

Femeia nu e niciodata multumita! Femeia, luata pentru inceput drept fata, e educata destul de diferit de barbat. Indiferent cine ar educa-o, parinti, bunici, ea este o visatoare. Viseaza evident la un Fat-Frumos care sa o merite (un Fat-Frumos diferit de cel de sus), caci si ea are scoala, frumusete, desteptaciune (doar ca astea nu sunt scornite de parinti, ci de ea). Dupa varsta de 13 ani incepe sa se indragosteasca, pentru ca fetele nu vor futai, fetele vor sentimente, vor tandrete, vor pe cineva care sa le tina in brate. De multe ori sunt prostite, pentru ca, barbati vor futai si incep cu dulcegarii, fetele accepta pentru ca ele asta cauta, si la final ajung cu buza umflata. Trecand peste aceste copilarii ajung sa devina femei, femei care vor si ele ce vroiau barbatii la tinerete. Doar ca ele sunt independente, ele nu tin cont de parinti, ele se detaseaza, fata de barbatii care trag tot la fusta mamei. Disperarea apare dupa 3 ani de cuplu, cand femeia vrea chestii: vrea ceva diferit fata de ce are, vrea sa se marite, vrea copii, apoi vrea o casa mai mare. Femeia nu e niciodata multumita! In aceasta disperare are si barbatul de castigat, pentru ca femeia tot ce vrea, vrea pentru amandoi. Deci disperarea la femei e buna si trebuie acceptata pentru ca amandoi se pot bucura de lucrul pentru care dispera femeia. Doar ca de multe ori sunt refuzate, pentru ca barbatul chiar daca e de acord cu lucrul pentru care dispera femeia, trebuie sa isi arate superioritatea de mascul feroce, superioritate insuflata inconstient de parinti.

?

De ce cand vorbesti cu cineva, sau faci ceva pentru persoana respectiva, ti se zice "hai sa incheiem/ sa amanam ca poate esti obosit, poate vrei sa te odihnesti", fara sa dai semne de oboseala?

Mie mi se pare o chestie de control, in care persoana respectiva e ea obosita, sau poate are un alt motiv si vrea sa ii multumesti practic inconstient sau sa iti ramana intiparit in minte ca iti face tie o favoare, dar defapt tu ii faci lui un serviciu.

Ma ce porci sunt unii!

Never be the same again

Incerc sa ma educ sentimental, dar nu pot! E greu. Am pus prea multe sentimente in acele persoane, si daca ma dezamagesc le urasc toata viata. De fapt nu cred ca e ura, ca uneori nutresc sentimente frumoase fata de ele si nu ma lasa inima sa nu ma port frumos in unele momente. E prea frumos sentimentul de daruire, de impartasire. Unele sentimente bune raman, chiar si cand urasti. Dar nu vreau sa urasc, deci nu urasc, nu pot sa uit (suna mai bine).

De multe ori am voci in cap de nu pot sa le scot, si vorbesc si vorbesc si nu mai tac. Aaaa, e oribil. Dar dispar.

Incerci sa fugi, incerci sa eviti, dar tot nu scapi.

Cel mai bun exemplu ar fi asta: cu mama, tata, fiul, fiica, sora, fratele, prietenii de suflet - cu astia poti sa te impaci orice rau ti-ar face, pentru ca sunt aia de sange, aia care din toate greutatile care le-ai intampinat, macar o data au fost acolo sa te ajute, sunt persoanele alea care le iubesti de mic, e imposibil sa nu le ierti. Daaaar, celelalte daca iti fac ceva nu poti uita pentru ca sunt pentru tine doar de aparente (...), sunt acolo pentru ca ai tu o legatura cu cineva de-al lor. Si ei au impresia ca daca esti cu cineva de-al lor, automat sunt pentru tine ce sunt pentru persoana respectiva. Wroooong!

Azi e ziua Iepurashului.

LA MULTI ANI!

Realitatea e cruda.

Ai vrea sa crezi ca toti sunt vinovati si tu esti victima. De multe ori asa se intampla pentru ca nu vrei sa crezi ca si tu esti vinovat. De multe ori ajungi sa te minti pe tine, si asta devine foarte trist, ca ajungi un mare prost, din mai multe puncte de vedere.

Daca stai sa analizezi ce poti face ai crede ca esti Mare, dar cand ajungi sa faci si constati ca nu esti in stare de acel lucru, atunci e o mare problema, caci nu te mai poti atinge de realitate, si o dai in bara.

Sa faci o promisiune de care nu esti in stare sa o finalizezi, ajungi sa dezamagesti si a doua oara nimeni nu o sa mai creada in tine. Mai nasol e pentru cel care te crede a doua oara. Sau a treia oara :).

Speranta ar trebui sa iti dea aripi, dar uneori ajunge sa ti le taie de tot, caci speri, si speri, si speri ca prostul, te entuziasmezi si... poc! O iei de la capat, poate.

E trist, e crud, e negru,e greu. Dar mergem mai departe, caci speram in mai bine, in mai bun, in mai roz si in mai usor.

Three fingers

Anul trecut, in vara, am baut pentru prima data tequila si.... mi-a placut! Acum am cu cine bea tequila, si imi place! E foarte buna! O iei repede si mai tarziu simti efectul, ceea ce nu e bine :)). De aceea trebuie sa stii de la inceput acest lucru.

Am inceput sa cunosc lume, e foarte placut, mai ales din punctul de vedere al natiei, ca nu sunt finlandezi, ceea ce ii face automat mai prietenosi, pana si ei se lauda cu asta ("we are friendly because we are not finnish people").

Aici a inceput sa se intunece de la 11 p.m. . Inca mai sunt tantari, si sunt niste tantari mai nesimtiti ca purecii.

Am vrut sa scriu asta de la inceput, dar scriu acum la sfarsit: abia astept sa vina prietenii mei (si rudele sunt prietenii mei) sa bem o tequila impreuna!!!

Vrabia malai viseaza

Romanul cand aude ca i se da ceva, gata face loc in frigider. Dezamagitor e apoi cand se trezeste doar cu marar, patrunjel si un borcan cu coacaze.

Daca Domnul ne-a dat gura...

Aaaaaa!!! Uneori imi vin in cap multe ganduri, sentimente, frustrari, si toate relele care au dus la o maturizare si la o logica pe care mi-am format-o. Stiu ca o sa aiba o rezolvare mai tarziu toate astea, stiu ca fiecare o sa capete ceea ce merita, dar uneori stau si ma gandesc daca se merita sa mai imi umplu capul cu toate astea. Chiar nu pot uita?! Cred ca as putea uita daca si ceilalti s-ar schimba.

Doamne, cum poti trai ca om, gandindu-te ca doar tu ai dreptate, ca si cand tu ai fi Atotputernicul pe Pamant?! Toti gresim, dar e bine sa stim cand am facut asta si sa indreptam situatia. Daca o lasi asa o sa mai faci si a doua oara, si nu stiu daca mai suporta careva. Cel putin eu una nu sunt la a doua greseala a aceleasi persoane, si a n-a oara o s-o fut in gura (cu gandul doar, ca din partea mea exista un anumit respect, pe care ma bucur ca-l posed).

Intamplari si ganduri #2

Ieri am muncit foarte mult. Casa asta in care ne mutam a fost foarte murdara. Dar nu in sensul ca am frecat mult la o pata, ci totul avea cate o pata care se lua imediat. Dar absolut tot era murdar cu ceva care daca dadeai o data cu carpa gata, era curat. Nu inteleg de ce lumea nu curata ceva ce se poate lua usor. Mai degraba lasi ceva ce se ia greu. Poate aici e o alta logica. Lumea e foarte tacuta, nesociabila, si aici te lovesti de o groaza de hartii. Azi am fost la Politie ca sa fim legali, cu acte in regula. Mare noroc am avut cu patru personae de aici (L, R, A, V). Fiecare ne ajuta in felul lui. E bine sa ajuti. Si eu ajutam, doar ca aici nu prea am cu ce sa mai imi ajut apropiatii. Poate mai tarziu cu un banut ceva, cu o invitatie, dar deocamdata cu nimic. Aici am pofta de toate, mai ales de fructe. Daca in Romania abia ma atingeam de dulciuri si fructe, aici mor dupa ele. Mai ales dupa placintele la cuptor. Au niste placintele tare bune.

Intamplari si ganduri #1

E a 7-ea zi aici si as vrea ca toate sa se rezolve batand din palme. Aseara am visat foarte urat, ai mei aflasera totul si ceilalti incercau sa ma desparta de Iepure. Imi amintesc toate intamplarile pentru care am fost nevoita sa vin aici. Incerc sa uit ca sa nu ma mai imi umplu sufletul de negativism. E destul de greu. Tot trebuie sa ma mai lovesc de ele cumva. Incepe sa mi se faca dor, dar incerc sa imi ocup timpul ca sa uit. E greu sa-ti fie dor, si sa nu poti avea contact fizic. Am noroc cu Iepurele, desi uneori il bat la cap, dar trebuie sa ma suporte ca doar noi doi suntem. Azi ne ducem sa facem curat in casa, cel putin asa ne-am propus. Iepurele inca doarme, s-a culcat la 3.30, din cauza ca a dormit la pranz. E deja 9.45. Trebuie sa ne facem un program sa ne culcam mai devreme ca sa nu avem apoi probleme cu trezirea cand o sa avem joburi.

Unde e zambetul pe care nu-l mai puteam scoate de pe fata? Unde e fericirea pe care mereu mi-o exprimam prin zambet? Unde e aceea persoana care mereu uimea cu pofta ei de viata? De ce acum ma feresc sa raspund la telefoane, ma feresc de lume, poate chiar de oamenii care tin la mine? Din cauza unui nimic insensibil care m-a schimbat total? Da!

Tristetea e uneori o scapare

Ce e mai trist? Sa vezi ca cineva are dreptate si sa incerci sa te schimbi? Sau sa te minti pe tine si din mandria proasteasca care o ai in tine sa faci fix invers?

La ce dracu afirmi unele lucruri cand defapt tu faci fix opusul? Doar de dragul de a da satisfactie si a inchide guri? Sau pentru ca esti prea slab si nu poti sa razbati sau sa te impui?

Un om care nu stie ce vrea de la viata pentru mine e un Nimic. Sa nu stii sa te impui pentru persoana ta, la fel. Ori iti place sa fi tratat ca un cacat, dar asta ar insemna sa accepti sa fi tratat ca un cacat absolut de toti, ori nu te poti impune in fata tuturor si esti frustrat si o faci apoi cu altii.

Nu exista dreptate in fiecare persoana, fiecare are in felul lui, dar asta nu inseamna ca sunt orbi si nu vad ce se intampla. Sa acuzi o persoana ca e exagerata cand altul greseste si tu nu vezi acest lucru, ori esti prost ori nu ai nici o treaba cu persoana pe care o acuzi.

Asa ca: "Pleaca-n pula mea!"... mai trist e ca nu stiu cine o sa vina, sau daca vine, nu stiu cine o sa suporte atatea persoane din viata ta!

mor mor mor- mormoni

De ce toata lumea se baga?! Daca nu a iesit dracu in persoana pe pamant, de ce vor oamenii sa fie ei ai dracu?! Ca sa nu cada de fraieri?! Pentru ce? Ca nu stiu ei sa intrebe?! Aaaa... altii trebuiau sa spuna, nu sa intrebe ei. Mi se pare normal, e bine sa fi victima si sa zici dupa ca tu nu ai gresit cu nimic.

Sunt furioasa, nu mai suport pe nimeni. Nu stie nimeni sa-si pastreze limitele, sa stie pana unde e curtea lor, camera lor, presul lor, telecomanda lor, unoeri chiar si chilotii lor.

Toata lumea vrea sa fie prietena cu toata lumea, dar uitam sa ii respectam de cele mai multe ori:

Zambesc frumos in fata, dar dupa ma adresez cu "aia".

Spundem ca suntem prietene dar dupa ne scuzam cu "nu toata lumea trebuie sa te placa".

Tipi la mine si dupa imi zici ca erai nervos si uiti de "scuze".

Ma obosesc fizic si dupa uiti de "multumesc" ca na, imi apartine si mie dupa spusele tale, dar mai tarziu ma iei cu "bine ati venit la mine".

Spui ca "ramane intre noi", dar omiti faptul ca ceilalti sunt prosti si te dau de gol ca le-ai spus ce ramasese intre noi.

NU SUNT OBLIGATA SA SPUN CUIVA CEVA DACA EU NU VREAU SAU DACA NU SUNT IN MASURA! Te iei de mine pentru asta, nu de altii care se invart pe langa mine si nu au nici o treaba! Eu nu trag de maneca pentru a auzi mai tarziu ca X-ulescu nu mai are cuvant. Eu nu ma mai cert cu nimeni pentru Y. Sa faca z-urile in cauza asta!

Eu vreau sa traiesc in pace si sa nu mai fiu fututa si muita atat in fata cat si in spate (figurativ vorbind).

Aveti viata, vedeti-va oamenilor de ea. Daca va bagati aiurea peste altii inseamna ca va plictisiti, o sa va plang de mila cand iesiti la pensie, mai frumos e ca eu nu o sa fiu acolo. Asta incerc sa evit: SA NU MAI FIU ACOLO!

Traieste viata ta, nu pe a altuia. Lasa-l pe el sa faca asta ca sunt sigura ca ii place!

Da ma, in mortii ma-tii, si tu esti vinovat! Si stii ce? Esti mult mai implicat si mult mai vinovat ca mine! Exact, tu!