vineri, 20 august 2010

Realitatea e cruda.

Ai vrea sa crezi ca toti sunt vinovati si tu esti victima. De multe ori asa se intampla pentru ca nu vrei sa crezi ca si tu esti vinovat. De multe ori ajungi sa te minti pe tine, si asta devine foarte trist, ca ajungi un mare prost, din mai multe puncte de vedere.
Daca stai sa analizezi ce poti face ai crede ca esti Mare, dar cand ajungi sa faci si constati ca nu esti in stare de acel lucru, atunci e o mare problema, caci nu te mai poti atinge de realitate, si o dai in bara.
Sa faci o promisiune de care nu esti in stare sa o finalizezi, ajungi sa dezamagesti si a doua oara nimeni nu o sa mai creada in tine. Mai nasol e pentru cel care te crede a doua oara. Sau a treia oara :).
Speranta ar trebui sa iti dea aripi, dar uneori ajunge sa ti le taie de tot, caci speri, si speri, si speri ca prostul, te entuziasmezi si... poc! O iei de la capat, poate.
E trist, e crud, e negru,e greu. Dar mergem mai departe, caci speram in mai bine, in mai bun, in mai roz si in mai usor.

Niciun comentariu: