Nu stiu daca trebuie sa regret ceva, singurul lucru care il regret este ca m-am implicat prea mult in a creea ceva, in a crede in ceva si s-a demonstrat a fi un cosmar in final, un cosmar din care trebuie sa ma trezesc, doar ca m-am trezit demult si incerc sa-l redresez spre "inainte", sa-l transform in ceva frumos, ce mai pot transforma. E greu cand te pui pe tine pe locul II si pe celalat pe locul I, uiti cine mai esti si asta nu e bine, si cel mai trist este ca in tot acest timp nu am primit un semn de multumire ca am facut asta, ca am transformat pe cineva urat in ceva frumos, ca l-am invatat ce e ala Craciun, ce e aia bucurie, ce e aia viata... defapt asta cu viata nu prea am putut pentru ca s-a demonstrat a avea alte idealuri de viata.

Nu poti inlocui persoanele care ies din viata ta, oricat ai incerca nu le poti inlocui, ele vor ocupa intotdeauna un loc, un loc care a ramas gol si care o sa fie mereu rece. Fiecare persoana e unica in felul ei si oricat ar fi de buna sau de rea, aceea persoana daca a trecut prin viata ta nu o poti uita... mai trist e cand iti impui sa o uiti si fir-ar al dracului nu poti.

Pentru mine viata inseamna sa fac ceva bun in ea, sa am alaturi persoane de care imi pasa si carora le pasa de mine, sa dau mai departe viata si sa pretuiesc fiecare moment unic care se intampla in ea. Acele momente unice care ne fac fericiti sau care ne fac mai tari, acea provocare care apare si lupti pentru ea pana iese ceva, si chiar daca nu iese in totalitate macar se vede un pic din lupta pe care ai depus-o. E minunat sa plangi de fericire, e minunat sa plangi de tristete pentru ca asta inseamna ca ai suflet si sentimente, e minunat sa vezi cum se bucura cineva pe care-l ajuti, e minunat sa stii ca ai pe cineva acolo cand ai nevoie de ajutor, e minunat sa bei de fericire si sa te imbeti pana nu mai stii de tine. Asta inseamna viata, asta inseamna sa traiesti, asta inseamna sa ai sentimente.

De ce ai incetat sa mai lupti? De ce ai incercat sa ma inlocuiesti?